Cum ar fi stat ei în sala de proiecţie…

Ghenadie Nicu

Nu am făcut, deşi, mărturisesc, mă tenta, experimentul de a întreba pe stradă, la întîmplare, dacă a auzit cineva de Maria Cebotari. Nu mă dau grozav, dar sînt sigur că prea puţini ar fi răspuns afirmativ. Şi mai puţini – aici pot angaja cele mai teribile pariuri – cunosc amănunte. Născută la Chişinău (1929), absolventă a Conservatorului „Unirea”, cu Maria Zlatov , Gavriil Atanasiu şi Anastasia Dicescu (canto) , Mihail Berezovschi (armonie), Clara Fainstein (pian) şi Grigore Gâdei (teorie), la numai douăzeci de ani devine solista Operei din Dresda. După încă aproximativ un deceniu ajunge soprana permanentă a Operei de Stat din Viena. A interpretat peste 40 de roluri faimoase în Europa şi America de Nord. A fost admirată de Arturo Toscani şi Richard Strauss. Tenorul Beniamino Gigli declara că este o mare onoare pentru el să joace în acelaşi spectacol de operă cu Maria Cebotari. Ne-a lăsat o discografie ce cuprinde piese interpretate din Mozart, Puccini, Strauss, Verdi, Rachmaninov, Bizet, Tchaikovsky şi mulţi alţii. Un nume, fără îndoială, uriaş, o glorie de răsunet mondial, o valoare de referinţă. Citește în continuare

Anunțuri

BIBLIOTECA, UN SERVICIU NECESAR DEZVOLTĂRII COMUNITARE

Este inutil să conturăm rolul bibliotecii în viaţa unei comunităţi: el apare evident, importanţa lui se impune expres, fără nici un dubiu, cu forţa de persuasiune a unei axiome. A schiţa în privinţa aceasta pînă şi simulacrul unui gest de fundamentare înseamnă a cădea în păcatul tautologiei sau a forţa o uşă larg deschisă.

Este biblioteca o instituţie indispensabilă comunităţii? Bineînţeles, adevărul se probează mereu, de la o perioadă la alta, pe o axă în al cărei capăt îndepărtat se mai zăresc flăcările faimoasei Biblioteci din Alexandria… Chestiunea care se pune cu adevărat, în cazul bibliotecii ca instituţie, este alta şi anume dinamizarea ei. Formele clasice de activitate nu mai concordă cu orizontul de aşteptare al comunităţii, au apărut exigenţe noi, publicul reclamă o informare promptă, cere precizie şi rapiditate din partea bibliotecii şi nu rare sînt cazurile în care bibliotecarul trebuie să fie, în acelaşi timp, om de cultură, informat enciclopedic, şi manager, capabil să ghideze spre soluţiile optime interesul cititorului. Citește în continuare