Maria Tănase, simbolul muzicii româneşti

Miercuri, 20 februarie, s-au împlinit 70 de ani din ziua în care a debutat la Radio Bucureşti Maria Tănase, cea care, ulterior, va deveni simbolul muzicii populare româneşti.
Până la debutul radio, Maria Tănase a apărut pentru prima dată în public în 1921, pe scena căminului cultural „Cărămidarii de Jos” din Calea Piscului, la sfârşit de an şcolar. Apoi a cântat pe scena Liceului „Ion Heliade Rădulescu”, unde a frecventat doar cursul inferior, ca mai apoi să se întoarcă la fraţii şi părinţii săi, cu care va munci cot la cot grădina. Tatăl cântăreţei era horticultor.

    Maria Tănase s-a născut la Bucureşti, în strada Livada cu Duzi din cartierul Cărămidarii de Jos, în dimineaţa zilei de 25 septembrie 1913. Era al treilea copil al Anei Munteanu şi al lui Ion Coandă Tănase.

    La Radio Bucureşti prezintă un program de piese folclorice: „M-am jurat de mii de ori”, „Ce-i mai dulce ca alviţa”, „Cine iubeşte şi lasă”, „Geaba mă mai duc acasă”, „Mărie şi Mărioară”, „Când o fi la moartea mea”. Recitalul ei la radio stârneşte un ecou puternic. Maria Tănase impresionează prin timbru vocal, dar şi prin faptul că înfăţişează folclorul în starea lui nealterată, renunţând la „inovaţiile” aplicate muzicii populare de o seamă de interpreţi de cântece populare din acea perioadă.  

    Odată cu debutul la radio, Maria Tănase intră în vizorul presei, care îi acordă o atenţie deosebită. În revista „Radio-Adevărul” apare un articol în care, printre altele, se menţionează: „Tânăra cântăreaţă, care e una din cele mai izbutite talente ale promoţiilor mai noi, aduce, pe lângă apreciate însuşiri vocale, şi o preocupare de noutate întru totul lăudabilă: studiul temelor folclorice, valorificarea melodiilor populare pe care nu le disează, ci le cântă, păstrându-le nealterată frumuseţea originală. Solista creează astfel şi pune în valoare melodia poporană autentică şi cu deosebire cântecul autentic, terenuri încă necunoscute, neînţelese sau degradate de obişnuiţii noştri diseuri“.

    Pe la jumătatea anului 1938, profesorul Nicolae Iorga a invitat-o să cânte la închiderea cursurilor de vară de la Vălenii de Munte, care în acel an marcau jubileul a 30 de ani de la înfiinţarea universităţii amintite. Cu acest prilej, marele cărturar a numit-o „Pasărea Măiastră“.

    Pe 28 septembrie 1938, Maria Tănase debutează în arta cupletului şi lansează cântece româneşti de largă circulaţie: „Mi-am pus busuioc în păr”, pe versurile lui Nicolae Vlădoianu şi „Habar n-ai tu”, pe un text de Eugen Mirea, ambele compuse de Ion Vasilescu, oferite în revista „Constelaţia Alhambrei”.

    Pe lângă melodiile populare, ea va da expresie şi frământărilor locuitorilor vechilor mahalale, pentru că aşa cum spunea chiar interpreta “Cântecul de mahala, autentic, nu este desigur tot una cu doina ţărănească. Întotdeauna doina este o bijuterie îndelung şlefuită, de o rară perfecţiune artistică. Nici cântecul de mahala nu este lipsit de farmec şi de profunde valori metaforice, îmbinând elementele rurale cu cele citadine, dar este un produs mult mai recent, susceptibil de numeroase adaosuri”. Puţini ştiu însă că Maria Tănase a fost nu numai o mare interpretă a melosului popular, ci şi a romanţelor româneşti.

    Maria Tănase este simbolul sau chiar esenţa muzicii româneşti. Cântecele ei nu se supun canoanelor şi tendinţelor modei muzicale, care se schimbă la fiecare 5, 10 ani, o oră, o săptămână, o lună. Pentru că muzica marii cântăreţe poartă tulburătoarea taină a cântecului popular. Pentru că Maria Tănase, neîntrecuta, stăpânea cântecul, iar acel cântec evoca jalea, bucuria, dorul şi tot ce au adunat de veacuri strămoşii noştri. La 70 de ani de când a debutat, o alta ca ea nu a mai apărut, pentru că ea mai dăinuie în muzica românească prin frumoasele sale cântece. Şi prin felul în care a ştiut să cânte, se pare că a dăinuit înainte de a se naşte şi înainte de a trăi.

De-a lungul timpului, muzica, dar şi mijloacele prin care aceasta este transmisă au evoluat, s-au modernizat. Cu regret, aceste inovaţii nu au fost întotdeauna în folosul muzicii. Promovarea excesivă a unui cântec la radio, spre exemplu, poate să aducă un deserviciu piesei, din simplul motiv că începe să ne enerveze, chiar dacă e vorba de o piesă bună. Şi, viceversa, o piesă proastă poate deveni şlagăr, tot din considerentul că este promovată fără încetare şi nu avem unde ne ascunde de ea, pentru că răsună din toate difuzoarele. Asta se numeşte astăzi strategie de marketing şi reuşita sau eşecul ei depinde de nivelul de inteligenţă şi cultură generală al promotorului. Pentru Maria Tănase, radioul a fost o rampă de lansare. Dar în contextul în care tot mai mulţi interpreţi se plâng pe posturile autohtone de radio că aceştia le refuză piesele deoarece „nu corespund formatului”, apare întrebarea câte posturi de radio de la noi şi-ar fi asumat răspunderea s-o lanseze pe Maria Tănase, dacă ar fi trăit în zilele noastre şi ar fi fost la început de cale?

Sursa: Infoportal

Reclame
%d blogeri au apreciat asta: